Prima pagina
Profesor
Scriitor
Epigramist
Publicistica
Inventii
Download
Contact
Blog

 
Articole arhiva
 
   Anul 2003 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
Noiembrie

Anul 2002 Ianuarie
Februarie
Aprilie
Iunie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie


Anul 2001 Decembrie

S-au gasit si campionii (vineri, 6 septembrie 2002)


      Patru ani de munca, cheltuiala si pregatiri, desfasurati si consumati pe perioada unei singure luni. O luna in care nu putini au fost acei care erau „sa-si dea duhul”, in afara de acei care n-au mai rezistat acestor mari presiuni sau dorintelor in acest mare consumator, inclusiv de vieti omenesti, care este fotbalul. Daca trecem peste rezultatele pure ale acestui mare taifun care a fost si de aceasta data fotbalul, rezultatele care ierarhizeaza pentru patru ani fotbalul mondial, constatam ca acei care se credeau „abonati de drept” au parasit competitia in faze umilitoare, considerate nedemne de ei(cata infatuare) si aruncand vina acestor esecuri in spatele ori cui ei, „nevazandu-si barna din proprii ochi”. Cine si-a dorit victoria, a avut-o, mult mai corect ca in alte competitii de asemenea amploare. Cine a facut primul casetofon nu a stiut ca pune bazele, la nivel mondial, a globalizarii. Interschimbabilitatea acestor componente audio a facut ca o caseta fabricata in Anglia sa poata fi folosita in Burundi sau Japonia. Au urmat CD-urile, dischetele, si de ce nu, chiar ecatarmentul liniei ferate. Multe din obiectele de folosinta au avut un traiect neobservat din acest punct de vedere. Amintim aici ca si masurile imbracamintei, si a Sistemului International de masura care a fost adoptat de toate statele. Cu acest mare eveniment, al Campionatului mondial de fotbal 2002, s-a constatat o globalizare a fotbalului exprimata prin faptul ca jucatorii echipelor nationale sunt jucatori mondiali. Indiferent a carui stat este echipa, jucatorii ei joaca pe intreg mapamondul! De aici au aparut echipe care nu aveau un fotbal, un campionat intern, care sa reuseasca a se impune in lume. Numai ca cercurile mondiale de afaceri percep globalizarea ca pe-o recolonizare a pamantului, de aceea intalnesc opozitii puternice ori de cate ori se fac manifestari pe aceasta tema, proteste care vor continua atata timp cat imping lucrurile in acest sens. O caracteristica a acestui Campionat Mondial, a fost dorinta de victorie si lupta a echipelor pe intreaga perioada de timp afectata meciului. Cine a asteptat scurgerea timpului regulamentar de joc, si-a lasat punctele si victoria celorlalti competitori. Un aspect care a uimit pe toata lumea au fost constructiile actualelor stadioane construite pentru derularea acestui eveniment mondial.
      Obisnuinta noastra de-a vedea o arena, un teren dreptunghiular, imprejmuit de un gard si avand scaune, gradine, banci sau alte lucruri pe care se poate sta si care determina si numarul de spectatori, actualele constructii prezentate ca stadioane de coreeni si japonezi, sunt nu numai monumente arhitecturale, dar si complexe tehnice cu multiple folosinte si eficacitate nebanuita.
      Aceste stadioane au oferit suprafete de joc ideale pentru fotbal pe intreaga perioada a desfasurarii competitiei, cu toate ca au fost folosite in acest rastimp de trei, patru ori in meciurile oficiale, plus antrenamentele competitorilor, ele s-au prezentat exceptional. Echipele care au jucat fotbal au avut reale satisfactii. Au fost meciuri intotdeauna grele pentru turci, camerunezi, irlandezi, japonezi, chiar si SUA si coreeni, constienti ca de aceea s-au calificat la Cupa Mondiala sa aspire la castigarea ei, sa lupte cum numai ei au stiut si astfel au reusit sa faca fata „mariilor” dar si spectacol, ca de, fotbalul in final este un spectacol, este conceput ca un joc nu numai ca sursa de imbogatire.


Pusculita (luni, 30 septembrie 2002)

      Se zice ca la recomandarea unui domn care se ocupa cu controlul din partea FMI a tarii noastre, mai bine zis, a controlului activitatii financiare si a Guvernului, ar fi sugerat domnului prim ministru o asigurare a locuintelor in caz de calamitati, in speta a cladirilor in caz de cutremure, care sa fie de numai 30$, adica un milion de lei. Daca ne uitam la majoritatea „ajutoarelor” oferite de guvern, cam nici unul nu se ridica la „modica” suma de un milion de lei. Dar care sunt „experientele” romanilor in acest sens?
      Dumnezeu care ne iubeste, caci numai cu „copilul pe care-l iubesti te porti mai sever cu el”, ne-a cercat de mai multe ori in ultimii treizeci de ani. In anul 1970, inundatii catastrofale in Ardeal si celelalte provincii romanesti. S-a constituit fondul: ”Solidaritatea”, in care cetatenii acestei tari, care suportau aceasta catastrofa, au facut depuneri de 2.026 milioane lei. Toate ajutoarele primite din partea unor guverne a altor tari au insumat 1590 milioane lei. Adunate ar fi 3616 milioane lei. Din aceste sume s-a despagubit populatia cu 700 milioane, 900 milioane pentru refacerea CAP-urilor si 200 milioane pentru diferite institutii, scoli, spitale. Daca facem o adunare si o scadere, constatam ca statul n-a dat nici un leu nimanui, nu a restituit fondurile celor asigurati la ADAS, dar si-a insusit si suma de 816 milioane lei din contributiile oamenilor. (Date culese din Scanteia, din 26 noiembrie 1970).
In 4 martie 1977, cutremurele de pamant de 7,2 grade pe scara Richter au facut 1560 de victime (cifra controversata), se constituie un al doilea fond Solidaritatea al carui cumul nu s-a precizat inca. In schimb specialistii ne aduc argumente prin care ne demonstreaza ca la un astfel de cutremur, pagubele in locuinte sunt doar in cazuri speciale intre 50-100 de mii. Anuarul statistic din 1982 precizeaza ca in perioada 1975-1980 s-au construit total (din veniturile statului si ale populatiei) 197.846 locuinte (apartamente plus case). Deci, in cinci ani in care s-a si produs un cutremur, s-au construit aproape 200.000 de locuinte, cam 40.000 anual. Fondul locativ al tarii este estimat la circa 6.000.000 unitati echivalent apartamente. Daca se va reusi impunerea acestei legi nedrepte, cu asigurarile impotriva cutremurelor de 30$/apartament, vom constata ca anual din aceasta „cotizatie” se pot construi peste 100.000 de aparta-mente. Cu alte cuvinte, statul, din acea donatie, ar putea despagubi sinistratii care este foarte evident ca nu vor fi in fiecare an. Atunci, stiind ca nu avem cutremure catastrofale anual si ca banii pe un singur an ar ajunge pentru cel mai groaznic cutremur ca sa despagubeasca sinistratii. Ce se va intampla cu ceilalti bani care se vor aduna? O sa aiba aceesi soarta ca si Fondul Libertatea, adica nimeni nu stie nimic? Trist este ca statul nu a dat si nu va da nici un ban pentru nici un fel de despagubire care uman ar fi sa se aloce in cazurile cataclismelor. Toate despagubirile si toate fondurile s-au facut din banii publici. Atunci cui sa-i dam bani sa aiba „fonduri de pusculita”?!

 
 
 
    
Romanian Top66 Arta si cultura  Naturalete   Citeste carti online