S-au gasit si campionii (vineri, 6 septembrie 2002)

      Patru ani de munca, cheltuiala si pregatiri, desfasurati si consumati pe perioada unei singure luni. O luna in care nu putini au fost acei care erau „sa-si dea duhul”, in afara de acei care n-au mai rezistat acestor mari presiuni sau dorintelor in acest mare consumator, inclusiv de vieti omenesti, care este fotbalul. Daca trecem peste rezultatele pure ale acestui mare taifun care a fost si de aceasta data fotbalul, rezultatele care ierarhizeaza pentru patru ani fotbalul mondial, constatam ca acei care se credeau „abonati de drept” au parasit competitia in faze umilitoare, considerate nedemne de ei(cata infatuare) si aruncand vina acestor esecuri in spatele ori cui ei, „nevazandu-si barna din proprii ochi”. Cine si-a dorit victoria, a avut-o, mult mai corect ca in alte competitii de asemenea amploare. Cine a facut primul casetofon nu a stiut ca pune bazele, la nivel mondial, a globalizarii. Interschimbabilitatea acestor componente audio a facut ca o caseta fabricata in Anglia sa poata fi folosita in Burundi sau Japonia. Au urmat CD-urile, dischetele, si de ce nu, chiar ecatarmentul liniei ferate. Multe din obiectele de folosinta au avut un traiect neobservat din acest punct de vedere. Amintim aici ca si masurile imbracamintei, si a Sistemului International de masura care a fost adoptat de toate statele. Cu acest mare eveniment, al Campionatului mondial de fotbal 2002, s-a constatat o globalizare a fotbalului exprimata prin faptul ca jucatorii echipelor nationale sunt jucatori mondiali. Indiferent a carui stat este echipa, jucatorii ei joaca pe intreg mapamondul! De aici au aparut echipe care nu aveau un fotbal, un campionat intern, care sa reuseasca a se impune in lume. Numai ca cercurile mondiale de afaceri percep globalizarea ca pe-o recolonizare a pamantului, de aceea intalnesc opozitii puternice ori de cate ori se fac manifestari pe aceasta tema, proteste care vor continua atata timp cat imping lucrurile in acest sens. O caracteristica a acestui Campionat Mondial, a fost dorinta de victorie si lupta a echipelor pe intreaga perioada de timp afectata meciului. Cine a asteptat scurgerea timpului regulamentar de joc, si-a lasat punctele si victoria celorlalti competitori. Un aspect care a uimit pe toata lumea au fost constructiile actualelor stadioane construite pentru derularea acestui eveniment mondial.
      Obisnuinta noastra de-a vedea o arena, un teren dreptunghiular, imprejmuit de un gard si avand scaune, gradine, banci sau alte lucruri pe care se poate sta si care determina si numarul de spectatori, actualele constructii prezentate ca stadioane de coreeni si japonezi, sunt nu numai monumente arhitecturale, dar si complexe tehnice cu multiple folosinte si eficacitate nebanuita.
      Aceste stadioane au oferit suprafete de joc ideale pentru fotbal pe intreaga perioada a desfasurarii competitiei, cu toate ca au fost folosite in acest rastimp de trei, patru ori in meciurile oficiale, plus antrenamentele competitorilor, ele s-au prezentat exceptional. Echipele care au jucat fotbal au avut reale satisfactii. Au fost meciuri intotdeauna grele pentru turci, camerunezi, irlandezi, japonezi, chiar si SUA si coreeni, constienti ca de aceea s-au calificat la Cupa Mondiala sa aspire la castigarea ei, sa lupte cum numai ei au stiut si astfel au reusit sa faca fata „mariilor” dar si spectacol, ca de, fotbalul in final este un spectacol, este conceput ca un joc nu numai ca sursa de imbogatire.