Pentru dascali salariul de baza este mai putin decat cheltuieste statul pentru un detinut. Bonurile de masa sunt vise. Se incearca fel de fel de tertipuri ceausiste pentru a remajora normele didactice. Anul trecut lipseau din invatamant 40.000 de profesori calificati. Acum, in urma unor „examene” s-a ajuns la o criza de 50% de profesori calificati. Dupa atatea forme de batjocura, dupa greve cu rezultate amanate, oamenii care au vrut sa faca ceva in invatamant s-au dus. Au constatat ca pe actualii guvernanti nu-i intereseaza daca fac ceva cu oameni sanatosi si intregi la minte sau cu handicapati mintal si cultural. Se mai poate face ceva?!

Nu-i uitati pe acei care sufera (marti, 15 octombrie 2002)

      Pentru ca multi sufera din cauza voastra. Cu voia sau „programat” nu pe putini oameni i-ati dus in mizerie, le-ati stins luminita de la capatul tunelului, le-ati luat speranta. Sunt putine partide sau clase conducatoare care sunt atat de lipsite de simtul sau starea in care se gaseste poporul, acel popor care i-a facut ceea ce sunt acum cand au ajuns „acolo”. Trist este ca nu-i ajuta in nimic si cu nimic, devenind dispretuitori si cinici cu acei care le-au oferit lor „cei mai bun pe lume”, ca dansii sa ne rada acum in nas. Pe cei de sus nu-i intereseaza gradul de disperare la care au dus tara. Ne-au impins „sa urcam” pe primul loc in Europa, la cei care nu-si mai vad rostul in lume si isi pun capat vietii. Viata de mizerie pe care voi le-o „oferiti” a devenit un calvar pentru multi. Zi de zi se observa dramele si tragediile care-i imputineaza pe romani sub zambetul vostru cochet si darnicia cu care ne „oferiti” Europa, in speranta ca aceasta oferta ne vor adormi spiritele. Domniile lor, ca s-au domnit, nu-i asa, nici nu au habar ca intrarea in Europa va fi ce-a mai mare taxa pe capul romanilor si a tarii. Si atunci ce-i care vor comanda in tara noastra, tot „Europa” va fi si, aia vor stii comanda dupa interesele lor nu dupa ale noastre. La asta va reamintim ca sunt multe tari care nu doresc aceasta intrare in Europa si banuiesc ca stiu ele de ce. O alta durere sunt cele peste doua milioane de familii in destramare deoarece unul din soti a plecat deja in UE. Poate vom primii raspunsul ca este greu. Asa este si noua, romanilor, nu ne-a fost niciodata mai bine in comparatie cu alte popoare, numai ca si ce am mai putea face, sa ne mai ajutam intre noi, sa ne pazim copiii de tentatiile faptelor antisociale, nu le mai facem nici pe acestea. Nimeni nu misca un deget pentru cel umilit. Necesitatile acute de locuinte s-ar mai putea estompa daca fostele dormitoare-camine ale liceelor baimarene ar fi donate sau vandute acelor care au nevoie de locuinta. Mai sunt si blocuri goale care pot fi redate circuitului locuibil si chiar unele foste constructii industriale care au ramas fara stapani si se preteaza la noile destinatii.
      S-au intensificat faptele antisociale. Este normal. Cine n-are serviciu isi „cauta preocupari”. Neavand nici un venit, este greu de explicat copiilor flamanzi politica sociala, asa ca… altfel nu-i mai ramane decat „sa-si puna ata” si sa incheie cu toate mai ales de cand scumpirile nu se fac in lei ci in procente. Voi inca nu ne-ati oferit multmediatizatul salariu de 75 de Euro dar deja toate s-au scumpit cam cu atat cat ati spus ca ne veti oferii… si probabil ati uitat. Pana va veni „bunavointa voastra” va ajunge si acel salariu la valoarea unei cepe degerate. Brava voua! Ganditi domnilor constructiv. Dati locuri de munca. Daca nu stiti cum se realiza asemenea „pretentii”, intrebati un somer nu un consilier comunal care nu se poate misca fara dubita.
      Avem inca foarte multe resurse locale, dar acei care le cunosc nu se pot apropia macar de voi. Toata lume asteapta, unii n-au nimic de pierdut, dar sunt atii care au ce pierde! Nu este bine a astepta, dati dovada ca va cunoasteti indatoririle, ca sunteti capabili sa conduceti aceasta tara si oamenii din ea si cand vor fi alegeri n-o sa aveti nici probleme si nici dureri de cap. Am scria aceste randuri poate cu mai multa patima ca altadata, deoarece numarul somerilor a depasit momentul critic. Aproape nici un tigan nu are de lucru, orbilor li s-au furat munca ce ei o prestau de-o viata, noi care aveam pe un vas Polar patru ingineri, astazi cand o cincime din populatia tarii este analfabeta. Romanii se bat la Brasov cu ursii, la Baia Mare intre ei, daca au aflat ceva prin „europubele”, iar voi ne trimiteti fiii sa duca razboaiele altora, numai pentru a voastra lauda.
      Am invatat sa murim din lipsa de medicamente, murim ca atii ne spetesc, murim pur si simplu ca nu avem cu ce trai dar de acum vom muri de laudele altora. La asta se limiteaza conducerea tarii?! Aici v-ati luptat sa duceti tara cu minunata voastra capacitate de conducere?!!

Un ardelean pe Titanic (joi, 24 octombrie 2002)

      Dupa ce am vazut cele trei sau patru ecranizari ale catastrofei Titanicului, mi-am adus aminte ca una dintre matusile mele pastra un ziar in care, pe vremea cand eu l-am vazut, erau scrise insiruiri de nume, ce atunci nu-mi spuneau nimic. Totusi faptul ca ea a trecut la o secta religioasa, cam in acea perioada de timp in care fusese tiparit ziarul, apoi simplul gest de a pastra mai mult de o jumatate de secol un ziar, intuitia imi spunea ca exista o legatura intre insiruirile acelea de nume din ziar si matusa-mea.
      Intr-una din zile, cand era oarecum mai dispusa la vorba si probabil mai indiferenta la fapte, a scos foaia de pe unde o tinea ascunsa si mi-a permis s-o citesc. Ziarul era chiar din 1912, la cateva zile de la catastrofa Titanicului. Pe listele acelea cu nume intortocheate, erau si ale doi tineri din satul nostru. Dansa mi-a spus ca unul dintre cei trei flacai care au plecat in America era logodnicul ei. „Matusa nu te supara dar pe ziar sunt numai doua persoane de aici”. „Este adevarat, cel de-al treilea traieste si astazi. De fapt el mi-a adus si ziarul, doar n-ai crezut ca pe atunci veneau ziare prin catunele Ardealului unguresc”.
      In secolul XIX multi ardeleni, ca ultima posibilitate de trai, alegeau emigrarea in America. S-a nimerit ca in 1911 sa se intalneasca cei doi raposati si Iosif Tapalaga si s-au inteles sa emigreze. Au plecat in toamna lui 1911 si pana au putut sa se imbarce au pierdut aproape sase luni. Cand s-au vazut pe Titanic s-au considerat cei mai fericiti oameni din lume. Si daca le-ar fi spus cineva ce urmeaza sa pateasca, nimeni nu i-ar fi crezut, dupa ce au vazut ce inseamna si ce era la acea ora Titanicul. Cei trei erau buni prieteni, se descurcau in mai multe meserii si chiar la afaceri. Pana au putut pleca cu Titanicul, o rupeau bine pe engleza. Se pare ca transporturile de emigranti din Anglia a fost stopat o perioada tocmai a putea umple Titanicul la prima cursa. Ei erau siguri ca vor „cuceri America”. Apoi a venit catastrofa care a lovit Titanicul si din trei a ramas doar Tapalaga care dupa ce a fost salvat, a fost dus in America unde a muncit pana si-a putut face rost de banii de intoarcere acasa. N-a spus nimanui de ce, dar pentru el capitolul America era inchis. Poate deoarece si-a pierdut cei doi buni prieteni, poate grozaviile vazute si traite in acea catastrofa, nu se stie, cert este ca s-a reintors in tara. Odata ajuns a inceput sa se alature luptei pentru unificarea Ardealului cu Patria Muma. Il intalnim printre delegatii comunei Rodna din partea partidului social democrat, la Alba Iulia in 1918, unde declara: ”Particip la Marele Congres National Roman ce are scop de-a hotari soarta si viitorul Romaniei”, declaratie consemnata in 30 noiembrie 1918. Dupa aceste evenimente, s-a luptat din toate puterile sale pentru binele consatenilor sai. A deschis un atelier de pantofarie executand pentru propri-ai reclama si renumitele ghetre americane. O data cu trecerea timpului, atelierul se micsoreaza, ca in final sa devina o simpla ”sustarie”, in care solitar mai repara doar incaltarile consatenilor. Foarte rar mai primea si comenzi de-a mai confectiona cuiva pantofi. Intamplarea are si un talc. Bastinasii acelui sat, urmasii granicerilor batalionului II Nasaud, soldati cunoscuti pe vremea lor de insuti Napoleon, firesc aveau fata de haina militara un respect aparte si foarte multi se luptau sa ajunga militari de cariera. De la intamplarea cu Titanicul din acel sat au ajuns ofiteri superiori 23 de persoane. Doi dintre ei erau femei, dar nici unul nu era la marina. Toti erau in armata terestra. Se pare ca umbra Titanicului era destul de vie printre oamenii care-l aveau pe Tapalaga, supravietuitorul de pe Titanic. Prin anul 1958 naufragiatul de pe Titanic s-a stins, lasand in urma sa povestirile vietii sale, acest personaj deosebit care si-a pus puterea, bogatia si cunostintele in slujba semenilor sai, din 1912, de cand Titanicul s-a scufundat.