Intre sezatori si discoteca (joi, 13 martie si vineri 14 2003)

      Pe aceste teme, dar cu osebire pe prima, exista adevarate tratate folclorice, lingvistice si sociale. Cu toate acestea nimeni nu precizeaza concret de ce tinerii de astazi, copiii nostri, ai celor care mai stim ce erau sezatorile, se duc mai bucurosi la discoteci decat sa se adune in sezatori. Din inceput trebuie lamurit un lucru. Sezatorile cu toate ca au fost considerate ”celule folclorice” si cadrul de manifestare a populatiei satesti, la origini a fiintat cu alte scopuri. Ele au timpul de desfasurare numai in zile de lucru. Cine a muncit la sat intr-o gospodarie taraneasca, indiferent ce, stie ca taranul spre seara e frant de oboseala de munca depusa „de cand a rasarit soarele si pana apune”, nu-i mai arde de distractii nocturne. In Transilvania au fost fel de fel de ocupanti, care au interzis limba romana si nu suportau aceste nuclee culturale unde se intrebuinta limba, ori sa le permita romanilor sa petreaca. Dar faptul ca aceste manifestari erau facute in zile de munca si numai pana la crucea noptii si fara bauturi alcoolice, au permis aceste manifestari, fara prea multa ingrijorarea deoarece in Ardeal pamantul se stapaneste in devalmasie si era firesc ca sa se adune sa-si termine munca impreuna. Cum s-ar spune, aceasta era una din primele certitudini la supravietuire a sezatorilor. Multora probabil ca i-a incantat denumirea de sezatoare cu gandul ca vor sta. Sezatoarea cuprinde operatiile care se pot executa stand, altfel dupa o zi de munca cine-i capabil sa lucreze o jumatate de noapte in picioare. Muncile acestea de regula erau: depanusatul, desfacatul, torsul, fosaluitul, umplerea tevilor de suveica, impletitul franghiilor, a biciurilor si altele.
      Gazda sezatorilor era un fel de staroste, agreat atat de autoritati cat si de sateni. El nu avea obligatia de a servi ceva participantilor, dar era responsabil de toate faptele petrecute in sezatoare. De regula gazda avea fete de scos in lume s-au de maritat. Ori ce fapte care se abateau de la spiritul sezatorilor erau sanctionate cu alungarea din casa a persoanei respective si consecintele barfelor satului pe socoteala ta.
      Daca cumva cineva nu avea pereche, la plecare il conducea gazda. Condusul afara era punctul culminant al acestei manifestari. Atunci se transmiteau vorbele care nu trebuiau auzite de oricine si de despartire tinerii furau saruturi si acei care aveau numai de transmis ceva, isi strangeau mainile, se imbratisau. Statul afara nu trebuia sa depaseasca cateva momente, altfel curgeau barfele si gazda ii admonesta chiar parandu-i la parinti.
Sub acest fel de organizare, s-a pastrat aceasta forma de repulsie, de insubordonare fata de autoritatile de atunci, ostile si neprietenoase taranului roman. S-a vehiculat de nenumarate ori butada ca: ”mamaliga nu explodeaza”.
      Poate ca existand aceasta forma de organizare in sate, prin ea se manifestau formele de nesupunere sau poate ca tocmai prin aceasta forma erau bine organizati pentru a le reusi sa-si manifeste nesupunerea. In afara de ordinele politice si sociale, sezatorile isi asumau si transmiterea culturii poporului roman, tineretului. Aici au fost rostite prima ora poeziile lui Cosbuc, Goga fara al carui cantec „De ce m-ati dus de langa voi”, nici spre moarte nu pleaca. Aproape toate dansurile si cu predilectie „feciorestile”, barbuncurile, invartitele, aici isi au sorgintea. Modul de manifestare al baietilor ne arata ca de fapt amuzamentul si teatrul neacademic exista la satele cu sezatori. Pentru tinerii insuratei in sezatori era adevarate cunoastere a potentialului cultural al viitoarei perechi, potentialul de munca a fiecaruia si chiar starile psihice a fiecaruia.
      La inchiderea ciclului sezatorilor pentru tineret, erau adevarate scoli, dar aveau si o varianta a viitoarelor variante ale vietii, care nu de putine ori se transformau in certitudini. Altfel spus, un ciclu de sezatori limpezea multe incertitudini din viata tinerilor.
Deosebita este latura patriotica a sezatorilor. Multi dintre cei prezenti in zilele cand ei aveau pofta de-a se produce spuneau povesti, faceau versuri, strigaturi pe moment, dar aduceau si Imnuri eroilor. Unul dintre acestia a fost si memorandistul Greasan Domide, imn care a devenit Marsul cercetasilor Bistriteeni. Preocuparea patriotica in aceste sezatori era incontestabila. Nu doresc sa fac o paralela cu o discoteca, pentru a nu jigni pe nimeni, dar ceva ce nu transmite nimic, ce nu se bazeaza pe o idee generoasa, unde nu se poate discuta normal, unde se mai poate si bea, unde te vezi doar pe reprize si in dungi, nu poti pretinde altceva decat este.

Ei… asta a fost (miercuri, 26 martie 2003)

      Anii si-au facut predarea si asa cum era de asteptat, fiecare, la cumpana dintre ani, a incercat cu o oarecare nostalgie o privire retro. Asa cum spunea un vestit astrolog, nu sunt oameni care sa n-aiba si parti bune, cum nu sunt nici ani numai buni sau rai. Realizarile individuale ale fiecaruia nu ne-au luat nu stiu cat timp cu enumerarile, ceea ce ne-a pus cu adevarat pe ganduri a fost ca puterea sfideaza inca legile de ei propuse, de ei votate, legi care, printr-o simpla ordonanta de urgenta devin caduce. In speta s-au marit la dublu normele didactice pentru profesorii de informatica de la gimnaziu, pentru profesorii de limbi straine si maistrii instructori, dar nu numai ca s-au majorat normele fara a se majora si salariile, dar au fost pusi pe liber jumatate din cei mai sus pomeniti. O data cu aceasta „manevra”, elevii care se pregatesc prin scolile profesionale, au ramas fara drepturile stipulate in 21 de legi(care au fost enumerate chiar de ISJ in brosura de domniile lor editata), regulamente si norme ale Ministerului Muncii(sa scriu si a protectiei sociale?), ale Ministerului Educatiei si Cercetarii, ale Ministerului Sanatatii (parca era si al familiei?), ale altor ministere si chiar a Constitutiei, care este legea de baza a ori carui stat, daca se respecta. Ce era ilar in toata aceasta afacere este ca nu s-a „auzit” de loc „vocea” nici unui sindicat, cu toate ca s-a incalcat grosolan atatea legi inclusiv drepturile omului si elevilor de la scolile profesionale, nu numai ca nu li se aloca materiale si cu scule pentru instruirea practica, dar li s-a redus spatiul de instruire in meserie de trei ori, aducand elevii in imposibilitatea de-a executa operatiile necesare, ceea ce poate fi considerat ca o batjocura adusa acelor care indraznesc sa se faca muncitori, ori la renuntarea pregatirii profesionale in aceste „conditii”. Toate acestea nu le-a observat nici un sindicat, nimeni n-a scos un sunet de avertizare s-au impotrivire. S-ar putea ca problema pregatirii viitorilor muncitori sa fie prea mica pentru un guvern asa de mare, dar sa nu uitam ca numai muncitorii aduc binele si prosperitatea tarii, NATO ne aduce numai razboaie si nu bunastare. „Camasa este mai aproape de piele decat haina domnilor! ”Cu toate acestea, si alte lucruri negative sau oprimative, s-au realizat in acest an si lucruri majore. Bunaoara consider ca cea mai mare realizare este scaderea inflatiei, fenomen care a dus la stabilitatea leului, a afacerilor in general, lucru care permite relansarea economiei.
      O alta realizare majora este cresterea ponderii capitalului particular in detrimentul celui de stat, lucru deosebit de bun, dovada veniturile la buget au crescut cu toate ca industria de stat este in colaps, sau in preajma lui (vezi mineritul, silvicultura etc.). S-a avansat o crestere cu peste 4%. Deci particularul in economia romaneasca este in momentul de fata de 52,4%. Toate acestea n-au o importanta majora pentru acei care astazi ne conduc. Ei isi doresc sa se stie iubiti in cazul unor „eventuale anticipate”. Mi se pare deosebit de curios sa pretinzi sa fi iubit, cand tu nu iubesti. Aceasta iarna pentru multi dintre noi a fost ultima dragoste cu actualul regim, deoarece multi ne-au parasit trecand la cele vesnice.
      Romanii de cand se stiu isi tot reconstruiesc tara, dar de ce sa n-o spunem, uneori cu guverne mai bune care s-au straduit mult sa faca acest lucru. Daca ar fi scazut pretul energiei electrice care a devenit prohibitiv, poate ca inca multi romani ar mai fi in viata. Poporul acesta nu este pentru prima ora cand trebuie sa renunte la mancare, dar macar sa aiba caldura! De-ar fi fost cu ceva mai ieftin curentul, cu un simplu resou, multi dintre cei ce nu-s, si-ar fi putut prelungi viata, dar asa cum zice proverbul „da pe ei pana poti”, nu numai ca n-au redus pretul curentului, culmea cinismului si-a indiferentei, l-au majorat. In acest caz n-a mai ramas nimic din „dragostea cu anticipatele”. La mai bine boieri dumneavoastra, ca sarmanilor putine le-au mai ramas de facut si ei se vor stradui sa le faca cum trebuie si nu cum vor altii!