„Dans” periculos (marti, 18 iunie 2002)

      Ziarul pe care-l aveti in mana informa cititorii din 15 aprilie ca: ”potrivit unei propuneri maistrii instructori din cadrul grupurilor scolare se vor reduce la jumatate”. Din cele citite reiese ca probabil acesti angajati stateau oarecum in plus si, ideea mai sus mentionata era un lucru salvator si benefic, pentru bugetul statului. Aceasta era „prima masura” dupa greva cadrelor didactice si exact ca pe vremea lui Ceausescu un fost „luati in primire” maistrii.       Acest segment profesional este singurul care dupa lege poate califica muncitori. Pentru baza teoretica a cunostintelor necesara acestora se folosesc profesori si ingineri. Dar asa cum v-am spus, lumea, daca a vazut ca este vorba numai de maistrii, nu s-a alarmat. Numai ca din toamna, daca nu vor fi maistrii care sa califice elevii, nu vor exista clase nici pentru profesori si nici pentru ingineri. Practic din luna februarie au crescut normele cu circa 120 ore pe an, ceea ce a dus implicit la micsorarea salariilor la acest segment profesional din invatamant. S-a facut greva pentru majorarea drepturilor salariale si s-au majorat normele didactice, dupa care ni s-a oferit cei mult trambitati 5%. De aici pleaca nemultumirile cadrelor didactice, dar problema devine periculoasa cand se insista in coagularea grupelor de elevi la obiectul instruire practica. Reducerea maistrilor a fost gandita prin cumularea a doua grupe si darea afara din invatamant a unui maistru. Matematic este corect, dar toate legile tarii, comuniste si necomuniste privitor la spatiile de munca, impun pentru fiecare muncitor un spatiu minim de 4,5 m patrati (Legea 5/1965, Legea 90/1996), daca tinem seama ca acest om este in stadiul de invatare a unei meserii, care n-are reflexiile unui muncitor calificat, legea scrie ca se va aplica un coeficient de adaptabilitate de 6-1 functie de perioada de instruire. Acest coeficient trebuie inmultit cu tot ce apartine de siguranta elevilor si, poate atunci se va vedea ca nu pot fi inclusi in atelierele de instruire practica de actuale mai mult de 15 elevi. Atunci ceilalti elevi vor sta afara? Constitutia Romaniei precizeaza la art. 22: „dreptul la viata si integritate fizica”, iar la articolul 33 se spune ca: ”Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si sanatatii publice”. Poate este cineva care-si poate imagina cum poate invata un elev meserie pe un metru patrat, inconjurat de 29 colegi. Nu punem la socoteala accidentele prin electrocutare ca probabil in acea inghesuiala nici nu se vor observa. Numai ca articolul 38 din acea Constitutie precizeaza; ”Salariatii au dreptul la protectie sociala a muncii. Masurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii”. Deci nu trebuie sa intreprindem nimic pana nu vom putea sigura conditiile de igiena prevazute de Ministerul Sanatatii si Familiei (cismele duble la efective duble, chiuvete duble, vase de WC dupa numarul de elevi, spatii pentru servirea micului dejun, spatii de munca). Mai aduc aminte acelor care n-au citit inca articolul 45 al Constitutiei noastre: „Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si asistenta in realizarea drepturilor lor”. Acum daca cineva se considera mai presus de lege (art. 16 din Constitutie) poate sa continue cu „simplificarile” de acest gen. Asa cum acum este preconizata aceasta actiune loveste in elev si nu aduce cresteri la veniturile bugetare. Mai precizez ca „drepturile si indatoririle cadrelor didactice” sunt cuprinse in Legea       Invatamantului si Cercetarii si este o lege organica care se stie ca pentru amendarea ei este nevoie de 2/3 din voturile exprimate de Legislativ, ceea ce inseamna probabil mai mult ca „potrivit unei propuneri, numarul maistrilor instructori se va reduce la jumatate”. Tot in acea lege organica este votat si Statutul Cadrelor Didactice, unde sunt garantate drepturile celor care-si dedica activitatea de invatare si educare a fiilor nostri si nu ar trebui jigniti de cate ori „vine unul cu o propunere”. Sunt convins ca s-a comis o greseala si omenia cu care i-am investit pe conducatorii nostri va triumfa.

„Unde dai si unde crapa” (sambata, 29 iunie 2002)

      „Mi-am dorit o masina si uite acum o am” este refrenul unui cantec cu care pe vremuri ne incanta orgoliul actorul Florian Pitis. Poate si atunci, poate si acum, multi isi mai doresc acea masina, dar ce-a mai mare dorinta, dorinta nationala, de cand ne stim a fost libertatea. Pentru libertate romanii n-au precupetit nici macar propriile lor vieti, in speranta ca vor putea pastra tara neatarnata. Tara asezata in inima Europei, la incrucisarea marilor drumuri comerciale ale uscatului, dar si faptul ca undeva pamantul acesta avea in el necesarul traiului zilnic si poate ceva mai mult. Si mai avea inca ceva deosebit: oamenii acestia care se numesc romani, oameni care nu s-au plimbat pe meridianele pamantului, pe cai sau pe nave, inarmati pana in dinti sa sperie truditorii pamanturilor din diferite parti ale lumii, sa-i jefuiasca sau sa le cotropeasca pamanturile. Ei stiau ca pamantul ii poate hrani dar numai daca-l lucreaza. Marile imperii politice s-au destramat, dar exista intotdeauna posibilitatea formarii unui supraimperiu militar care se pare ca nimeni nu-l va putea conduce din acei pe care noi ii cunoastem ca sunt in acest moment conducatorii actuali ai tarilor lor. Ce suntem sau ce vom deveni noi romanii in aceste conglomerate militare?
      Este stiut ca poporul nostru s-a straduit pe parcursul devenirii sale sa nu sfideze marile puteri, sa isi vada de ale lui. Nu acelasi lucru putem spune despre alte natii, care „ne iubeau” asa cum eram harnici, truditori, si ne doreau slugile lor. Romanii, popoarele migratoare, austro-ungarii, turcii, si mai consecvent rusii. De la Potemkin care a dorit sa-si cumpere Marea Dacie si sa se introneze de imparat, si pana astazi, cu rusii am fost „parteneri”, „tovarasi” si” frati”. Dar astazi ni s-a ivit ocazia, pentru prima data in istorie, sa le fim cu buna noastra voie si subordonati. Ceia ce n-a putut face Armata Tarista, Armata Rosie si alte armate a facut-o un creion la Reykjavik. Noi stam la poarta NATO cu mana intinsa de 12 ani si daca vom fi primiti este sigur ca ne vor comanda rusii si de aceasta data nu ne vom mai putea opune daca noi singuri am cerut acest lucru, intrarea in NATO. Acum va trebui sa le executam automat ordinile. Cred ca primul ordin va fi sa invatam cele doua limbi de circulatie „internationala” rusa si apoi… cealalta. Nu-i prima data cand un creion ne deseneaza destinul. Dar daca altadata ne-am lasat dusi de val, acum sigur ca ne putem apara, fara lupta. Este suficient doar sa renuntam la NATO. Aceasta „renuntare ar trezi” si pe celelalte candidate care si-au dorit iesirea de sub influenta geopolitica si economica a Rusiei, si nicidecum o subordonare militara la acelasi profitor. Isi vor da seama ca din ziua de 14 mai au fost oferite de NATO gratis Rusiei, asa cum „transpare” din noile manevre de culise ale „specialistilor” NATO. Franta a fost unicul stat care si-a dat seama de cresterea potentialului militar si economic in Europa a SUA si tendinta de subordonare si extindere asupra popoarelor continentului European. Cu toata opozitia ei in NATO, nu I s-au recunoscut drepturile cerute, ca urmare Franta n-a primit nici macar comanda trupelor din Sud-estul Europei. Comenzile sa pastreaza la cine-i „capabil” de ele, la americani. Noi, in marea noastra fuga de rusi, ne-am dat legati americanilor. Le invatam limba, aurul Ardealului tot al lor este, chiar daca concernul care-l va exploata este canadian (dupa o statistica 80% din economia Canadei este subordonata SUA) si acum urmeaza sa ne primeasca in NATO, ca doar nu-s asa de prosti sa se lipseasca de asa subordonati constiinciosi. Nu avem bani de salarii, dar putem pune batalioane de soldati la dispozitia lor, sa se bata cu cine doresc americanii numai pentru ca asa doresc ei si numai asa reusim si noi sa ne secatuim resursele in bani si oameni. Cred ca sunt putini aceia care sa nu stie de ce nu se dau publicitatii cifrele rezultate in urma recensamantului.
      Doresc sa atrag inca odata atentia conducatorilor tarii ca nu este asa de rau daca se folosesc de butada: „cu mintea romanului de pe urma”, macar in ultima clipa. Cred ca a sosit momentul sa I se aloce si poporului roman „o portie de liniste”, fara masinatiuni din exterior, pentru a ne putea reface economia si vietile asa precum am fost crescuti si cum ne place sa ne laudam peste tot. Un lucru-i cert, in lume nu sunt atatea pericole cate trupe si armament exista.