Tema de meditatie (miercuri, 9 iulie 2003)

      Cand Arhimede a strigat ”Dati-mi un punct de sprijin si pot rasturna pamantul” se banuia ca nu s-a gandit la o alta planeta in care sa impinga cu un tropan pentru a deplasa pamantul, ci la un punct imaterial in care-si poate atarna ideea, punct de unde pot porni germenii cunoasterii.
      Se pare ca ceea ce se numeste cognitiv, primul punct al perceptiei si recunoasterii apare in urma unor puternice emotii(teama, bucurie, suparare durere etc.) si peste ani, primele aduceri aminte „se suprapun” cu desteptarea acelui punct de interferentei a memoriei. In timp, langa acele cunostinte ale „punctului de sensibilizare a cunoasterii” se aduna ca intr-un ierbar cunostinte dupa cunostinte, care sunt comparate cu cele existente si sedimentate in memorie.
      De acum, pe parcursul intregii noastre vieti, toate cunostintele acumulate vor fii comparate cu cunostintele mai inainte memorate si deja decantate. Si asimilarea de cunostinte se pare ca este diferita in functie de sexe. Masculii se preteaza la cele mai sus exprimate, femeile in schimb renunta la compararea cunostintelor acumulate, ele acumuleaza in vederea stocarii. Starea de comparatie specifica barbatilor ii face sa se preteze la unele justificari, la unele perctratari si, functie de pregatire, la filosofari pe varii teme.
      Daca incepem de la primii oameni, cand Dumnezeu la intrebat pe Adam: ”de ce a mancat din fructul oprit?”, Adam s-a eschivat prin: ”Doamne, Eva mi l-a dat!” Si pedeapsa majora a cazut pe Eva, care se pare ca n-a comentat. Este numai un exemplu, dar este valabil pentru o viata intreaga. In schimb sunt foarte putine lucruri care sa le faca barbatii fara a le comenta, fara asi da cu presupusul, fara a le explica, ca in ultima instanta pe unele sa nici nu le mai faca. Motivatii si perctratari, justificari se pot gasi in ori ce forma de munca, motivatii care ne-ar permite o eschivare in acel plan. Toate actiunile se pot motiva, toate motivatiile sustine, toate sustinerile justifica, filosofa.
      In celalalt pol, „jumatatea” noastra apare acasa obosita, stresata, nu prea stie cum sa filosofeze, asa ca se duce sa puna masa, mai strange ceva prin casa, poate-i ziua ei de spalat si isi vede de treaba asa cum de altfel o face intotdeauna fara comentarii, fiindca probabil nare cui ii pasa de lucrul casei.
      In relatiile interumane femeia-i un diplomat innascut si daca intervine intr-o discutie o acapareaza. In acest caz barbatii ca sa nu fie deranjati de interventie, ori „pun” de-o tabla ori trec pe discutii de cand erau in armata. Stiu ca nu-i 8 martie(ca numai atunci ne permitem sa elogiem femeile), dar m-a frapat modul amiabil cum sexul frumos, femeia, nu inceteaza lucrul nici la revolutii, nici la razboaie si mai traiesc si mai mult ca barbatii. Desigur ca banuiti ca si zamislirea acestui articol are un ”punct”, o intriga. Sa stiti ca are. Intr-un dictionar al filosofilor, unde erau „insirati” peste patru sute de filosofi din antichitate si pana astazi, atat din tara cat si din lume, nu exista nici un filosof femeie. Ramanem cum suntem, nu?

Coincidente nedorite (sambata, 19 iulie 2003)

      Dictionarul spune despre acest cuvant ca este ”potrivirea unor fapte”. Daca aceste fapte ne convin sunt bune, sunt surprize placute, de nu unii le zic ca „au dat cu bata in balta”. Fara nici o intentie de a supara pe cineva, voi insirui cateva dintre aceste coincidente care ne-au marcat si retinut atentia tocmai pentru ca au coincis cu alte evenimente si dupa ce s-au luat niste decizii…
      Imediat dupa ce a inceput revolutia, in momentele in care treceau prin fata televizorului detasamente de oameni care mai de care cu sfaturi si intelepciuni, dupa o mai lunga asteptare, apare Domnul Iliescu care in cuvantarea domniei sale se referea si la „comunismul cu fata umana, la comunismul de omenie”. Dupa numai doua seri, de fapt intr-o noapte, ni s-a prezentat demisiile si dizolvarea PCR-ului.
Domnul Constantinescu, basarabean la origine, semneaza Tratatul de prietenie si buna vecinatate cu Ucraina”, fara pretentii teritoriale si le ceda Insula Serpilor.
Cand domnul Iliescu a chemat minerii la Bucuresti: „Fac un apel calduros minerilor din Valea Jiului, clasei muncitoare, sa vina sa apere cuceririle socialismului”. Aceia au venit, au executat „lucrarea”, ca dupa cinci ani sa li se desfiinteze breasla.
      Primul om din lume care a provocat prima ploaie artificiala, a fost o femeie, o romanca si a realizat acest lucru in Sahara, prin 1926-1936. De anul trecut s-a anuntat ca un Institut din Ploiesti este dotat pentru a actiona in cazul in care va lovi grindina si tot domniile lor vor provoca si ploi artificiale. Se mentiona ca aceasta actiune se va extinde rapid in toata tara si vom fi scutiti de dezastrele produse de grindina, si de seceta. De atunci „ne cauta cu obstinatie” grindina pe toata „fata” tarii si nu mai scapam de seceta.
      Frecvent ascult buletinele INMH care ne prezinta timpul probabil. Poate ca vremea este asa cum dansii o prognozeaza. Ciudat este ca in Transilvania n-o brodesc aproape niciodata.
In toate ziarele si la toate posturile se anunta majorarea pensiilor cu 2-5%. Preturile cresc cu 20-40%.
      Franta, Italia si alte state au facut lobby pentru a fi primiti in UE si NATO. Noi ne-am lipit de americani si suntem de acord ca soldatii lor sa nu fie judecati pentru crime in afara tarii.
Si n-ar fi fost frumos daca Tratatul de prietenie cu Rusia nu l-am fi semnat in 4 iulie, de Ziua Americii.

Indubitabil (luni, 28 iulie 2003)

      Un reputat om de cultura si litere din acest colt al tarii. Loc pe care se sprijina harta tarii, venind de la ultimele manifestari dedicate Eroilor Neamului si, mai tarziu, Ziua Drapelului, ca pentru sine si-a pus o intrebare: ”Oare astazi mai traiesc eroi? Este posibil ca si noi sa fim contemporani cu asemenea oameni deosebiti?” Intrebarea nu avea adresabilitate si nici nu se putea deschide vorba „intre doua autobuze”, cu toate ca mi-a antrenat memoria in ai da niste raspunsuri destul de apropiate de ceea ce ar fi putut avea o tangenta la problema.
      Inainte de ai raspunde, pe mine ma rodea altceva, un paradox. Toata tara si toata lumea lauda tinutul nostru, Maramuresul si pe oamenii sai, numai noi acestia de aici nu ne vedem.       Ce ma intriga este numarul mic, extraordinar de mic de monumente sau lucrari de arta monumentala care ne populeaza orasul.
      Daca n-am avea Statuia minerului, Monumentul eroilor si Sfatul Batranilor, celelalte statui si poate si mai monumentale, le putem afla la Cluj-Napoca, Dej si poate chiar in Campia Turzii. Unde s-or fi ascunzand Monumentele lui Pintea Viteazul, A lui Strifunga, Anderco si atatia altii cu care ar trebui sa ne laudam in ori ce imprejurare?
      Pentru unii eroi inseamna doar cei care si-au terminat misiunea si au murit acolo unde si-au savarsit fapta eroica, dar acest Cap de tara a avut eroi si in regimul trecut. Lista ar putea incepe cu Episcopul Dragomir, nenumaratii ofiteri si medici care si-au exprimat adversitatea impotriva „oranduirii socialiste”, cand pentru restul tarii Maramuresul insemna doar aurul extras si prelucrat aici.
      Eroi au fost si acei care au impus si apoi construit Teatrul Dramatic, cine a reusit proiectul regularizarii raului Sasar. Unul dintre acesti eroi in viata a fost si acea persoana care n-a executat ordinul lui Ceausescu de-a construi blocuri in fata Spitalului Judetean, tren viran pe atunci, declarat de acea persoana Parc dendrologic cu 48 de ore inainte de-a pune primul copac. Un alt erou a fost persoana care a impus lui Ceausescu ca sa admita ca lucrul in mina sa se reduca la 6 ore, si sa nu-i uitam nici pe aceia care i-a pretins si demonstrat „Necesitatea cosului de dispersie a combinatului chimic Phoenix”.
      Unii dintre eroii anonimi ai acestor meleaguri sunt „luptatorii pentru purificarea aerului” din acest municipiu si, mai curand acei care au reusit repunerea in valoare a Vechiului Centru al urbei noastre. „Eroi au fost, eroi sunt inca”.