Cum
stam?
De la înaltimea vârstei mele, se poate spune cu
destula siguranta, ca omul este fericit în viata cert,
de trei ori sau în trei etape: când este îndragostit,
când i se nasc pruncii si daca a avut o revelatie nutrita-n
ascuns, ani buni, care, în final se împlineste ca
o premonitie. Asa zisele “nimicurile” vietii sunt
adevaratele bucurii citadine, care ne ajuta sa trecem peste
unele suparari si nedreptati de care nimeni nu este scutit.
Faptul ca nu am sesizat mai devreme aceste lucruri se datoreaza
manipularilor, indiferent de cine sunt conduse, manipulari care
ne umplu viata la servici, prin mas-media si chiar în
familie. Educatia si instructia au si ele rolul lor bine stabilit
în formarea omului.
Vorbeam de vârsta, când ajungi sa o si detii, unii
se apuca si-si scriu memoriile. Unii. Mai nou acei care lucreaza
în învatamânt vor fii scutiti de asemenea
rememorari deoarece, toate aceste biografii, mai romantate sau
mai dureros traite se vor afla în custodia ministerului
de resort, care obliga pe fiecare cadru didactic, sa-si faca
Curriculum, piesa diriguita indeaproape cu puncte si subpuncte
în asa fel ca al meu a ajuns la pagina 823 si predau doar
la 3 clase la care trebuie sa complectez fisele de evaluare
progresiva a elevului. Avem profesori si profesoare care predau
la 15 clase. Deci numai fisele elevilor vor avea 375 de pagini,
daca respectivul cadru didactic se va putea limita la o pagina
de elev, altfel… Mai nou s-a revenit “usor”.
Se vor face aceste fise psihopedagogice doar la clasa la care
esti diriginte, pentru celelalte clase evaluarea se va face
doar pe clase. Asta înseamna ca nu vor fii atâtea
fise, dar calculul pentru a evidentia evolutia sau involutia
clasei respective tot se vor face. Deci statistic tot acolo
vom fi.
Stiind ca acel curriculum nu va fi citit de nimeni, niciodata,
deoarece exista romane mai bune în biblioteci, am început
sa mi-l citesc eu, si prima surpriza. În prima luna de
lucru ca si muncitori calificati, toti absolventii de scoala
profesionala au fost încadrati cu 726 lei. În luna
a doua, fara nici-o avertizare sau sanctiune unii au fost “scazuti”
la 624 lei, altii au mai “crescut” la valoare. Uite
si data angajarii este trecuta pe ziua de 7 august si de fapt
s-a început lucrul în 2 august. Cine si dece si-a
pus mintea cu un adolescent de aproape 17 ani. Sa fie invidia
ca ma apropiam de fericirea cea mare, de-a ma îndragosti,
si unii deja erau gelosi pe mine?
Un scriitor SF, prin anii ’50, presupunea care va fii
evolutia corpului omenesc prin 2050. Domnia sa spunea ca datorita
faptului ca acel om al viitorului care comanda computerul ce
va conduce o fabrica, o industrie, un proces tehnologic, va
avea un trup firav, mic ca dimensiune si ca putere. Bratele
si membrele inferioare vor fi mult atrofiate, deoarece efortul
fizic va fi total diminuat. Capul în schimb va avea dimensiuni
cu mult mai mari ca ale noastre. Din cele relatate de scriitor,
se vor pastra pentru un adult, proportiile actuale ale omului
la nastere, proportii în care capul este o treime din
trup. Deacum circa 54% din copiii tarii care traiesc la orase
nu fac nici-un fel de efort fizic, lucru se datoreaza si programelor
scolare care a exclus miscarea din orarele scolare. O ora de
educatie fizica pe saptamâna este un mic nimic si asta
daca este vreme buna, ca altfel…(În municipiul nostru
avem 180 de zile cu cerul acoperit pe an) Mai erau ceva ore
de lucru de mâna sau îndeletniciri practice care
s-au transformat în ATI. De ce sa nu-l obligam pe copil
sa fie fixat de scaun si în cadrul scolii ca în
apartamentul lui de la bloc tot asta face? Pâna în
2050 nu avem altceva de facut decât sa asteptam sa-i creasca
capul copilului ca de muncit, mai va…si eventual sa se
voteze noua lege a învatamântului. În ziarul
de astazi Graiul Maramuresului din 29 martie 2007, domnul Vasile
Ilut reia si domnia sa aceste obiceiuri ministeriale în
ale scolilor si mai pune înca un act printre celelalte
obligatorii, FISA DE EVALUARE, de aceasta data a cadrului didactic,
care are 54 de pozitii de urmarit si evaluat. Pentru ori ce
doleanta a candidatului care are o cerinta ori numai daca este
inspectat la ore, documentul este unic deoarece este “foarte
bine realizat”. Si în final mi-am întrebat
directorului: “CUI PRODEST” “Daca vine un
inspector sa te poata evalua si-n lipsa” Acesta a fost
un raspuns extraordinar pentru o corvoada de un semestru, perioada
necesara fiecarui cadru didactic, pentru realizare, culegere
de date si executie, cu pretul câtorva milioane de lei
aruncate pe hârtie si serviciile de birotica, bani ce
nu ti-i va returna nimeni cu toate ca “tot timpul”
bugetarilor li se majoreaza “salariili! “
Cât am mai ramas români?
“Si mi-am dat seama ca nimic nu este mai de pret pentru
om decât sa se bucure de lucrurile sale, ca aceasta este
partea lui, fiindca cine îi va da lui putere sa mai vada
ceea ce se va întâmpla în urma lui?”
Ecclesiastul 3/22
Se vorbea, se vorbeste, de preocuparile si cerbicia de care
sunt capabile marile puteri pentru deznationalizarea: prin ori
ce mijloace a popoarelor. Asta sa spunem ca a fost când
era Imperiul austro-ungar, apoi am fost lasati doar pe ultima
veriga a imperiului. Abia scapati de turci, a venit Potemkin,
apoi germanii, rusii si cine or mai fii fost. Erau vremuri când
cei puternici impuneau celor mici tot ce dânsi-si doreau.
Am scapat de toti, chiar si de comunisti. “Ne-a venit
lumea pe mâna”. Deci de acum suntem stapâini
pe pamântul si natia noastra româna. Numai ca au
venit ceva guverne care au recunoscut ca habar n-au de-a conduce
o tara, si atunci firesc se pune întrebarea de ce s-au
tinut de capul nostru sa le dam aceste functii, daca nu erau
capabili sa-si conduca propriile destine? Ei nu s-au rusinat
si în contul banilor luati împrumut, nu ne spuneau
ca domnitorii pe vremuri: “ca asa vrea Poarta” ci
“asa a dispus Banca Mondiala”. Acum lucrurile s-au
simplificat: “Suntem condusi cum vrea Guvernul de la Bruxeles”.
Ei i-au salarii pentru ca ne transmit aceste “informatii
deosebite” si tot în acest context au împartit
tara în opt regiuni de dezvoltare, împarteala fara
nici-un temei istoric sau geografic asa au diriguit cei de la
“Consiliul Europei”
Despre limba româna, generalul rus Voronin ne explica
:”Ca se trage din limba moldoveneasca”. Am ajuns
si în acea faza în care o anumita religie nu mai
defineste o natie întreaga (cu atât mai mult cu
cât exista chiar si musulman ortodox, evreu ortodox etc.)
Se stie, exista studii, ca serviciile trebuiesc sa fie cea mai
mare componenta a “industriei”. Românii s-au
apucat de comert prin fel de fel de dughene. Pentru a “lua
ochii urbei”, “a se da mari” , niciunul nu
a îndraznit sa-si boteze dugheana cu un nume românesc.
Daca a stiut un singur cuvânt strain, aceluia i-a dedicat
sudoarea muncii sale. Asa se face ca Donald-zii, second hand
la mâna a doua, fel de fel de roial si regal (noi care
nu ne-am stiut regalisti, mai mult grupul de initiativa al partidului
regalist a fost absorbit de taranisti – care se întelege
ca la noi au fost desfiintati cu mici exceptii) Reclamele si
magazinele neaparat trebuie sa fie… în nici-o limba
cunoscuta. Istoria si geografia româinilor care purtau
denumiri românesti, acum se traduc si sa scriu în
ori care limba a pamântului. Poate ar trebuii sa vorbesc
de bani, de lei dar si acestia s-au transformat în Euro.
Tineretul nostru nu mai merge la hora, se distreaza în
discoteca echipat în miste bluie-jensi jerpeliti. De mult
nu mai purtam costumele populare românesti. Propriile
noastre progenituri, nu ca ar cunoaste mai bine alte limbi,
dar în limbile straine nu-i obliga nimeni sa vorbeasca
gramatical sau cu pronume de politete. Si ca sa nu ne-o ia tineretul
în fata, ne botezam copiii cu ori ce nume numai românesti
sa nu fie (cu toate ca toate numele se “trag” din
biblie) Si daca tot an ajuns aici, am vazut biserica ce s-a
construit recent, forma ei pe dinafara este la mica diferenta
de un teatru…? Toate constructiile propuse a fii “moderne”
sunt niste baraci dreptunghiulare fara nici-un stil. Nu s-a
folosit lemnul ci aluminiu si vata minerala, dar ca edificiu
si “arhitectura” tot la baraci se include. Ne-au
distrus lucruri de suflet si ne-au oferit baraci metalice. De
aceea la aceia unora nu “le merge”. “Se uita
dar nu se iarta” cu atât mai mult când ai
considerat poporul nostru doar o masa de manevra. În aceasta
privinta de fapt nu poporul este manevrat ci cu totul altii…dar
si ei tot pe noi ne reprezinta. Hrana cea mai raspândita
ca noutate prin magazine, este de origina japoneza, chinezeasca,
fructe de mare etc. Aparatele electro casnice si ele au denumiri
pur românesti: IBM, Sony, Erickson, Panasonic, Motorola,
Qartz, Accer, Indesit, sa nu mai spunem de automobile WV, “GIP”,
BMW, etc. În secolul XIX s-a botezat toata flora si fauna
în latina. Pe vremuri mergeam la lucru acum mergem la
“JOB” , cu toate ca sticla a devenit termopan. Doresti
neaparat sa vezi ca toti suntem într-o epoca moderna,
mergem si noi cu prescurtarile ca americanii. Româinii
au devenit rromi, ca de la Roma ne tragem. Sportul national
“OINA” este basebalul american, noi avem cele mai
raspândite sporturi; ARTELE MARTIALE. Poate ar trebui
sa spun ceva si despre armata româna dar între timp
s-au mercenarizat. Dar cel mai rau ne pare ca suntem invadati
de filme sbculturale americane, care ne duc tineretul la pierzanie.
Noi suntem româini…