| |
Ce-am
avut si ce-am pierdut |
| |
Nu stiu pe ce criterii se evalueaza acum, succesele educationale ale populatiei Romāniei propuse de ministerul de resort, dar cu ceva timp īn urma paleta educationala avea cam aceleasi praguri si valente cunoscute din vremurile lui Saguna. Mai concret etapele educatiei (astazi educatie permamenta, educatie continua), erau "cei sapte ani de acasa", urma scolarizarea (ciclul primar, gimnazial, liceu), armata. Dupa aceste etape, īn care fiecare-si avea rostul ei si fiecare avea o mare influenta īn comportamentul omului, īl modela ca persoana, ca individ. Pragurile acestea de educatie, aveau atributii specifice si īnsusirea lor trebuiau certificate dupa īncheerea fiecarei etape. Se putea spune ca educatia cetatenilor acestei tari era atāt de bine jalonata, ca practic aveai impresia ca acolo nu se facea nimic, cu toate ca fiecare segment īsi cunostea si-si facea treaba sigur si sincer, fara tam-tamul care astazi se obisnuieste cānd ajungem sa discutam despre educatie. Toti sunt experti cunoscatori, ca de fotbal
de fitecine, nu conteaza ca acela nare vechime īn munca necum īn īnvatamānt.
Īn noua lege a īnvatamāntului, gradinita este pionul central al educatiei, dāndui-se atāta importanta cam cāta i se dadea altadata cursului liceal.
Un alt aspect al "pregatirii" care evolueaza "īn bine" este calitatea pregatirii scolare si acuta este supraīncarcarea elevilor, cu mult f. f. mult, peste puterile lor de asimilare. Deceptia mare care s-a cuibarit īn pregatirea actuala a generatiilor, este ca nimeni nu cunoaste exact ce si cāt trebuie sa stie un elev la o anumita "treapta de pregatire". Īn speta scoala primara īnca-si mentine sacra prerogativele ei dar bruiajul le vine si lor īn coaste īn momentul cānd au aparut specialisti la limbi, calculatoare, educatie fizica si cine stie ce-o mai fi. S-ar putea pune o īntrebare mai nelalocul ei. Noi ne pregatim fiii pentru propria lor viata ori sa-i trimitem pe toti īn England, Espana si alte repere europene. De dragul de-a ne lauda altora, pur si simplu dupa ce le-am sacrificat copilaria propriilor nostri fii si fice, īi pregatim ca sa fie paji la "curti straine". Am citit si se mai poate citi si astazi ca Brāncusi a facut "doar" o scoala de arte si meserii. Trebuie adus aminte acelor "tipi" ca legea pentru legiferarea īnvatamāntului profesional s-a dat īn 1864 "Legea instructiunii publice" īn urma carora se formeaza aceste Scoli de arte si meserii, care īn Bucuresti se transforma īn Scoala de Ponti si Sosele, Mine si Arhitectura care era la acel timp cea mai superioara forma de īnvatamānt tehnic din tara. Aceasta lege s-a dat cānd Brāncusi avea 12 ani. Acel tip de Scoala dura cinci ani si se preda īn acel tip de īnvatamānt, cam tot ce se cunostea atunci societatea respectiva despre : electricitate, mecanica, metalurgie, turnatorie, modelare, desen etc, altfel cum credeti ca ar fi facut ceea ce el a realizat. Īn paralel, la acel tip de īnvatamānt, īn zilele noastre, īn primul, an se fac notiuni generale ale unui profil, īn anul doi se specializeaza īntr-un profil, numai de dragul de-a le fii recunoscute "competentele"
īn nu-s' ce tara, din oarece continent. Din nou suntem cu gāndul la altii si nu ce avem noi de facut pentru a le fi bine copiiilor nostri. Cert e ca somnitatile din organul de decizie īn īnvatamānt ar trebui sa se hotarasca odata de ce cunostinte are nevoie elevul pentru el (este vorba de cunostintele obligatorii stipulate īn I.T.C.-uri, operatii dupa care va fi platit īn meseria respectiva), si nu pentru cules capsuni la altii. Daca tot se va face acest lucru, este necesar sa se decida ce cunostinte are nevoie un elev la fiecare ciclu, chiar daca aceasta-i "productiva" gradinita, locul de unde am īnceput ai fura copilaria ori carui copil romān. Daca īti reusi sa relaxati materia, va creste si randamentul scolar, dar si prezentele la cursuri ale elevilor.
Daca acei care se cred ca ne conduc destinele noastre si nu fac nimic īn acest sens, cred ca-i destul cāt am vorbit de scoala, vazānd o valiza aruncata la o pubela mi-am dat seama ca statul a renuntat prea repede la sistemul īncorporarii obligatorii pentru Armata Tarii, ostasii tarii, un alt mare segment care avea un sistem educational bine pus la punct a populatiei tarii, si care educa tineretul care a ajuns īn pragul al barbatiei. Am renuntat la aceasta forma educationala mult apreciata de parinti si societate, si cu foarte mult "drag" am trecut la mercenariat, evident fara sa avem pregatit nimic īn loc, ce probabil ar fii īnlocuit aceasta forma a educatiei, deoarece cercetasia este o joaca fata de juramāntul militar. Aceasta veriga din educatia fiecarui barbat, īntre ceilalti barbati si cu el īnsasi, este de neīnlocuit. Nu vor trece nici cinci ani si lipsa acestei forme de educatie, va fii continuu mentionata īn rapoartele oficiale ale politiei.
Un ultim refugiu al educatiei este munca, acea activitate care cu toate ca are reguli rigide, an de an ne pedepseste cu accidente care de cele mai multe ori s-au dovedit ca victima a fost vinovata de acel accident din lipsa de cunostinte certe īn meseria lui. Pregatirea muncitorilor se face cum ati vazut mai sus si īn general munca propriu zisa, munca prin care se produc bunuri materiale, a īnceput sa fie luata īn derādere. Ce s-a facut īn trecut nu era bine, dar ce se face acum este bine? Sa nu uitam ca luarea īn derādere o fac numai aceea care nu cunosc segmentul respectiv si nu au argumente sa riposteze civilizat. O alta latura a educatiei, pe parcursul vietii, la alte popoare sunt Cluburile, localuri pentru schimbari de idei, īntālniri īntre cunoscuti si necunoscuti. Noi īnca nu putem vorbi despre astfel de localuri īn serviciu educatiei deoarece discotecile de la noi sunt generatoarele cele mai "productive" īn manifestari si fapte antisociale, manifestari care evident ca n-au nimic cu educatia.
Totusi chiar si īn Baia Mare avem un asemenea club - Caspev care-i vrednic de toata lauda īn aceasta privinta, doar ca el este pentru oameni īn vārsta, pentru oameni care au deja o educatie certa a vietii.
|
|
| |
|
|
|
Naturalete Citeste carti online