De cand au luat conducerea actuala formatiune politica, si-au propus o serie de masuri mai bune sau mai rele, prin care sa poata reduce banii ce se scurg de la buget, masuri care de altfel era o continuare de "asanarea economiei" incercata si de guvernele anterioare. Toata lumea stia si era convinsa ca trebuie o schimbare in Romania, o schimbare mare, dar nimic nu-si are rostul daca nu se vad roadele, daca n-au un randament mai bun fata de starea pe care doresc s-o inlocuiasca. In mare privatizarea economiei s-a facut dar se pare ca s-a uitat de ce a trebuit facuta privatizarea marii industrii. Asa numitii colosi industriali care afectau bugetul tarii. Masura distrugerii holdingurilor avea mult mai multe conotatii raportate la alte tari care dispun de asa ceva. In primul rand nu aveam asigurata forta de munca. De cate ori se dezvolta o ramura peste ceea ce era natural, era dezradacinata populatia sateasca prin castiguri substantiale la noile obiective si obligarea lor sa se profileze "la stat" in locuintele "de la bloc". Un alt rau formarea unei mase de oameni care evitau de regula sarcinile obstilor satului sau deoarece "el lucra la oras". Asa s-a nascut navetistul, omul care a refuzat cultura atat cea din sat cat si cea specifica orasului. A devenit un fofilator universal, degrevat de ori ce cultura, de ori ce fel de obligatii dar trebuia suportat fiind necesar noii industrii. Cu cata dragoste si hotarare vorbeam de disparitia hotarelor dintre sat si oras. Ce bine ca nu s-au realizat aceste disparitii. Dar ce pozitii au oameni, ce pondere au ei in masa populatiei tarii.       Actualmente populatia oraseneasca este cu cateva procente mai mare decat cea de la sat, si de regula aceste raporturi oscilau cu maximum 10% in favoarea unora s-au a altuia, dar daca ne intrebam care-i randamentul oamenilor satului in cultura ramana, constatam ca in cartea doamnelor Laura Temian, Otilia Marinescu si Ana-Maria Brezovski - autori maramureseni, din 234 de autori cuprinsi in volum numai 42 s-au nascut la oras ceea ce este destul de evident ca cine-i nascut la sat si a urmat cursurile primare in sat, este un om cu o pregatire psihologica superioara. Daca cineva ar dori sa desfasoare acest ghem si mai mult, ar observa ca si ponderea conducatorilor (directori, comandanti, sefi de partide din orase) este tot in favoarea acelor care au cei sapte ani de acasa in satul de bastina. De aici automat se desprinde o mare intrebare; "De ce se promoveaza politica de distrugere a scolilor satesi?" Nu se vede oare ca scolile de la oras cu dotarile lor exceptionale au randamente mai mici ca o scoala de catun. Renuntam la ce avem ca-i mai bun sa n-avem deloc. La scolile de oras singurele randamente mai mari a fost la pregatirea olimpicilor, dar poate ca si aici s-ar putea comenta daca profesorii de la sat, ar formula ei problemele, pentru aceasta intrecere de anvergura si daca numarul de elevi nu ar fii atat de mare in favoarea celor de la oras.       Treaba e foarte serioasa deoarece un fost raion de pe timpuri (arealul fostului raion) a dat tarii 14 academicieni si toti erau fii de tarani. De aici reiese ca Ministerul Invatamantului are menirea de cinste de a se ocupa si de dezvoltarea culturala a populatiei, si chiar de problemele de morala, de participare activa in acest sens la producerea si valorificarea mostenirii culturale prin masuri certe. S-a facut privatizarea colosilor industriali, dar ce propuneri sunt pentru acei dezradacinati de la sate care n-au nici serviciu si nici pamant si care candva erau tarani. Poate duce spargerea industriei la spargerea oraselor facute sau dezvoltate pentru scopurile industriale?. Sau poate ca problema nu mai este de actualitate, nu mai intereseaza pe nimeni ce fel de oameni se cresc si se educa in Romania? Acestor probleme trebuie gasita o cale de permisivitate si incurajate care sa permita sa se auto rezolve si continuata politica de calitate si randament a populatiei. O ultima stire ne spune ca aceste probleme ori nu se cunosc, ori se ignora undeva sus de tot, deoarece o ordonanta a Ministerului Invatamantului nu mai permite ca obiectul, lucrul de mana (actualmente educatie tehnologica) sa fie predat la clasele V-VIII de maistri, ci numai de ingineri. Parca vad un sir indian de ingineri care au luat drumul satelor (pentru ca din cate se stie acolo nu sunt si n-au fost ingineri numai unde erau CAP-uri). Deci inca o catedra pierduta la calitate pentru copiii satelor, fata de multe altele care tot ei n-au dreptul sa le obtina la paritate cu cei de la oras.
E bine ca din cand in cand sa mai gandim, oameni buni!