A mai ramas ceva „neimbunatatit”? (joi, 17 aprilie 2003)

      Oricine aude aceasta intrebare, fara a sta pe ganduri va da un raspuns cert. Orice este perfectibil, orice se poate imbunatati. Asa am crezut si noi, asa crede toata lumea. Trist este ca invatamantul romanesc are zilele numarate. N-au trecut nici ani cate degete la mani de cand am scris despre o declaratie a ministrului turc al invatamantului, dublata de cea a ministrului polonez al invatamantului, in care domniile lor recunosteau ca invatamantul romanesc este cel mai performant din Europa. Un specialist grec spunea: „Capacitatea intelectualitatii tehnice romanesti poate rezolva, face sau construi ori ce masina, chiar daca incep de la zero”. Au trecut de la aceste declaratii, care nu erau simple curtoazii, vreo sapte ani. In acesti sapte ani am dobandit un milion de analfabeti, avem doar 45% dintre acei care predau calificati si acum se pregateste lovitura finala. O circulara cu efect mai mare ca ori ce lege, deoarece este obligatoriu de-o pus in aplicatie din toamna, spune ca „acei care predau instruirea practica nu mai pot face acest lucru daca nu au calificare superioara”. Adica pe postul unui maistru instructor va putea candida doar un inginer. Poate unii ar intreba care-i „mai mare”, maistrul sau inginerul? Trecem peste aceste utopii deoarece ele se deruleaza intr-un sector care impune ce cunostinte trebuie sa dobandeasca un maistru si tot in cadrul MEC-ului se fac si programele dupa care se pregatesc inginerii, de unde se vede ca nu exista complementaritate intre cele doua profesii, doar ca lipsa de informare si de formare acelora care „manuiesc” asemenea circulare este de pomina. Indicatoarele Tarifare de Calificare precizeaza exact cunostintele cadrelor tehnice la toate nivelele. Apoi se cunoaste de sute de ani ca doar maistrii au dreptul sa califice muncitori. De ce? Deoarece numai ei invata si cunosc operatiile meseriei respective. Inginerii sunt specialisti avizati in procese tehnologice, proiecte, si alte atributiuni care n-au nimic comun cu operatiile de lacatusarie, electrotehnica si altele, nu-i intereseaza si nici nu le cunosc cum le cunosc acei care zilnic executa asemenea lucrari. Inainte in vreme, Legea 12/1968 preciza exact ce functii pot ocupa diferiti indivizi in functie de calificare si studii. Tot in acel an s-a votat legea 6/1968 - Rolul si locul maistrului in industrie, unde se spune ca maistru este considerat in categoria muncitorilor. Inginerii fiind persoane cu studii tehnice superioare, este normal ca nu vor cobori la acest prag, studiile lor le permit alocarea altor atributii. Daca din toamna se va impune aceasta rocada rusinoasa, va creste coeficientul celor impinsi din calificati intre necalificati printr-o asemenea ”decizie” vor creste coeficientul cadrelor necalificate din invatamant la 85%. In afara de perturbarile sociale care se vor produce, vor trece ani buni pana va veni cineva care sa recunoasca si sa indrepte aceasta oroare. Avand aceste date, puteti sa vedeti si domniile voastre ca dusmanii nostri nu ne-ar fi putut face mai mult rau decat acei care „dau” asemenea ordine. In acest an au redus spatiile de lucru si instruire din atelierele scolare la o treime din ceea ce prescriu legile in vigoare si acum urmeaza sa invete meserie de la cine nici…n-o are. Toate aceste „eforturi” pentru un elev in timp ce pentru un detinut statul aloca 3,5 milioane lunar. Dupa aceasta isprava ce a mai ramas din scolile profesionale „le-au gatat definitiv”. Ramane doar loc de omagiu…

Intre cabina de vot si urna de votare (Vineri, 25 aprilie 2003)

      Am completat spatiul acestei rubrici, cu multe dintre problemele care ne framanta, probleme care ne dor, sau pur si simplu ne sunt reale obstacole in viata ce ne-a mai ramas s-o traim. Nu cred ca-i descoperirea mea, dar parca acum formele de pierzanie, de disparitie din colectivitate, nihilizarea omului intre proprii sai conationali s-au diversificat, ba chiar mai rau s-au multiplicat infiorator de mult. Cu nu tare multi ani in urma, caile pierzaniei, expuse de parintii nostri, de profesori, preot sau chiar propagandist erau: lenea, jocurile de noroc, viata usoara si de placeri sau cum ar fi spus ultimul din enumerare, necunoasterea liniei partidului. Ciudat este ca toate-s valabile si acum, dar in marea lor multiplicare s-a mai dobandit somajul, pierderea slujbei dupa culoarea politica, imprumutul sau girarea unui imprumut la banca si multe inca de care sunteti satui pana-n gat.
      Comerciantii de altadata aveau unele diferente de preturi ale acelui produs de un leu. De erai musteriu constant primeai bonusuri. Asa se percepea pe atunci ca este necesara diferentierea la vanzare deoarece modul de aprovizionare, calitatea si chiar calitatea difereau de la un magazin la altul, deci nu se practica spolierea. Acum „comerciantii” daca scumpesc ceva, nici nu se mai omoara sa spuna cu cat iti trec doar procentul. Bunaoara s-a scumpit apa rece cu…23%. Adica cu un sfert. Oare de ce s-a scumpit? Este exact aceesi apa cu suspensiile cunoscute deja inclusiv cele de plumb. In trei luni in noul vas de spalare a WC-ului, s-a adunat 7 cm de mal, ocazie cu care a trebuit sa „vizitez” UPU de la Spitalul Judetean pentru eliminarea de calcul renal si asta in prag de sarbatori. Am dat doar un exemplu dar el poate fi extrapolat si in alte domenii cum ar fi in transportul in comun. Aici a crescut pretul abonamentului la 200.000 de lei. Cu 25% mai mult, cu patruzeci de mii. Explicatiile primite sunt jignitor de puerile, stiind ca sunt date de „specialisti”.
      Am scris despre aceste aberante obiceiuri, deoarece cred ca a sosit momentul unor pertinente analize la toate nivelele, de cat si pana unde se poate minti un popor, de cat si cum ne vor mai distruge vietile acei carora noi le-am pus Raiul sub nari si acum dansii ne privesc ca pe niste indezirabili. Gheorghiu Dej a obtinut cresterea productiei la huila pentru ca a avut curajul sa le spuna sincer minerilor ca: ”n-are bani de salarii mai mari, dar fara carbune nu poate fi progres”. Cam asa de v-am dori sa fiti si voi cu natia aceasta: Cat puteti fi voi de sinceri, dar ganditi-va ca acesti oameni care v-au votat, s-au cam saturat de minciuni (si stiti voi ce se afla in spatele minciunilor), mai ales ca ori ce perioada de gratie se termina, indiferent cata infatuare si dispret ne arata „unii” si mai ales ca drumul intre cabina si urna-i scurt, ca si mandatul… de altfel.