„La trecutu-ti mare, mare viitor!” (vineri, 5 aprilie 2002)

      Trecem de oarece vreme prin viata cu capul legat si mana intinsa. Cam asa am putea rezuma viata romanilor din tara. Datoram aceste stari acelor care ne conduc, de fapt chiar ei ne mijlocesc, sau ne impun aceste dezonorante destine. Se reiau aceste framantari politice, care se amplifica, lucru observat de oricine, dar cu toate acestea, spre deosebire de „altii”, la noi n-a iesit nimic din ele. Etapele prin care ar trebui sa ajungem la traiul bun promis nu s-au executat inca. Este adevarat ca se vorbesc multe dar este si normal, ce nu se vede, ce nu se poate pipai, vantul le spulbera. Pentru a nu crea ambiguitati vom da un exemplu. Domnul ministru Sarbu, in anul trecut si chiar in acest an, a aparut la televizor sa ne spuna ca in invatamant se vor marii salariile cu 8%. Noi nu l-am obligat sa se laude. De la 1 ianuarie normele de practica (la scolile generale care fac informatica, de asemeni) s-au micsorat cu 12%, eliminand din personal. Dupa aritmetica domniei sale, acestea sunt salarii majorate. Se zvoneste ca pana la 1 martie se vor „reaseza” normele si pentru celelalte cadre didactice.       Adica incepe un val de concedieri, cu alte cuvinte. Observati ca de promisiunile care le-au facut cu locurile de munca(cele un milion promise) de reducerea de impozite n-are rost sa mai vorbim. In politica externa, de buna seama ca multi vor spune ca tara noastra este angajata sa intre in UE si NATO. Primul obiectiv se va face cand economia noastra va fi compatibila cu a lor. „V-ati dezvoltat, ai nostri sunteti”. Dar cum nu suntem „dezvoltati”, ne mai dau lectii, doi trei dolari su…asteptati la rand! Cu NATO este o problema mult mai sensibila, abia dupa rezolvarea ei mai zic cate ceva si cei cu UE-ul. Ideea e mai veche.       Cineva trebuia sa creeze o forta care sa se poata opune Statelor Unite. A venit idee cu Uniunea Statelor Europene. Cu totii au fost de acord, mai putin Anglia, care este pe aceesi mana cu SUA. Cu totii au fost de acord cu excluderea Rusiei, care a inteles si trece la contraofensiva. NATO care-l diriguieste SUA, dar in afara de ei si Canada celelalte sunt statele din UE. NATO pretinde viitorilor aliati la integrare, pace cu vecini. Acest lucru-i un fleac pentru rusi, care de aceasta data nu-si baga trupele in Moldova, isi baga limba. Ca sa ne avem bine cu Ucraina, nu trebuie sa ne intereseze daca Insula Serpilor este pamant, baza militara sovietica sau granita cu Romania. Neavand granita intr-o parte a tarii, nu putem semna acorduri de prietenie sau militare. Practic spre rasarit suntem nimeni. In acest caz nu intrunim conditiile de aderare, dar nu conteaza, noi ne facem ca suntem si plecam (ca bani avem destui) in misiuni NATO. Americanii de cand au fost „atacati” au primit mana libera sa mearga sa ocupe ce vor din lumea asta, daca ei vor banui ca acolo sunt teroristi. Credeti ca altceva au dorit? Acum chiar ca nu mai au nevoie de nimic. Ce le-a trebuit au, si mai mult, actiunile lor sunt girate de ONU care i-a dat mana libera. In acest timp rusii fac ce n-au facut niciodata. Strang relatiile de prietenie cu chinezii si alte popoare asiatice si arabe pentru a deveni al treilea pol de putere pe pamant. Cred ca asemenea permisivitati politice la scara mondiala unde suntem… nimeni, merita o mai mare analiza atunci cand iti impingi tara… undeva…

Poarta de Maramures (joi, 18 aprilie 2002)

      Si eu ca multe generatii de oameni, am admirat si mangaiat lemnul cioplit al unei porti maramuresene. Porti care strajuiesc casele din Mara, Giulesti, Harnicesti sau alt sat ce poarta aceste insemne deosebite ale culturii noastre. Sunt fascinante. Dar cum de sunt asa mi-a deslusit un om, poate nu de aceiasi varsta cu Gutaiul, dar pe aproape. „Poarta la noi ii totul.       De fapt ea ne prezinta tot ce suntem, in mic. Funia care-i nelipsita de pe ori ce stalp al portii reprezinta ceea ce zice Biblia: ca omul este facut pentru femeie si femeia pentru barbat. In viata trebuie sa fie uniti pentru asi creste puterile. De ce s-au folosit de funie pentru a simboliza casnicia, este un raspuns simplu. Pe parcursul vietii si relatiile dintre oameni se uzeaza, se rod. Funia este obiectul care se poate remedia cel mai usor, chiar din propriul ei material, realizand o funie cu proprietatile avute intotdeauna. Este exact ca unele certuri intre soti, care trebuie sa se impace numai ei singuri si sa-si „reconditioneze” impacarea din momentele bune ale casniciei. La aceesi rosatura, materialul de refacere poate fi din ori care torsada, ca si in viata, pasul de impacare poate veni de la ori care dintre soti. Dintru inceputuri, o torsada era mai supla ca cealalta, aducand aminte de dimensiunile dintre soti si, tot din acest motiv, impletiturile nu erau simetrice. Pe poarta apar si doua cercuri, sunt copiii in versiunea ideala, un copil pentru fiecare sot. La aparitia fiecarui copil, casnicia nu mai este franghie, se transforma in cerc. Cat timp casnicia era franghie torsadata usor se putea desira.       Cand apare prima veriga care formeaza cercul, copilul, se pun mari probleme celui ce doreste dezmembrarea, familia avand cel mai puternic liant: copilul. Al doilea cerc, al doilea copil, vine ceva mai tarziu. Acest lucru se explica atat din cauza ca pruncii trebuie sa se creasca, dar si pentru ca parintii acumuland o experienta nu doresc sa mai comita greselile de la primul copil. Daca cineva ar masura capatul de jos al franghiei pana la primul cerc si distanta de la al doilea cerc pana la stablon ar putea aproxima dorinta in timp a familiei de procreare. A mai trecut si torentul tineretii, devin mai cugetati si cu constructia portii am ajuns la acoperis. Stablonitul portii si chiar a casei se face numai cu scandura si numai plan, Acest lucru denota momentul de liniste in evolutia familiei, moment marcat de regula de casatoria primului copil. Ori unde te vei uita, la ori ce fel de tip de lucrare din gospodaria maramureseanului, indiferent de materialul din care este confectionat, mesterul fauritor a acestor lucruri a folosit fel de fel de incrustatii, cioplituri, perforari, traforari, intarsii, varfuri, suprapuneri, indoituri sau alte modele. Numai la stablon n-a inclus nici un fel de asemenea inflorituri si incrustatii. Si linistea are valentele ei. De mentionat ca nici o poarta nu se face in primii ani de casnicie, chiar daca tineri-s fac casa noua si la propriu. De poarta se vor ocupa mai tarziu, ea avand ne aparat nevoie de elementele specifice familiei. De aceia n-o sa gasiti doua porti identice. Funia, simbolul unirii, se pune sub doua motive in mormant. Cand sotul vaduv o pune ca semn ca se vor regasi si dupa moarte. Un caz aparte, daca familia sotului vaduv, sub diferite motive nu accepta recasatorirea, il „masoara” pe sotul vaduv in ascuns si franghia cu care l-a masurat se pune sub mort si se ingroapa impreuna. Se spune ca in asemenea caz nu s-a putut casatori niciodata sotul sau sotia vaduva. Funia, simbolul unirii, a servit necontenit acestui deziderat, prin diferite poduri suspendate, a unit maluri la transportul cu bacul, dar mai ales a unit oameni. Urcarea pe franghie, folosita la figurat, inseamna a te ridica asupra cunostintelor altora. Va mai aduceti aminte celebrele cuvinte spuse de Apostolul Pavel: ”Am o vorba asupra voastra”, ceea ce inseamna de fapt ca lucrurile pe care le va spune sunt necunoscute de ascultatori. Revenind la poarta maramureseana, in intregul ei inseamna familia, iar acoperisul, incununarea casniciei, copiii. Stalpii sunt cei doi soti care-si sprijina pruncii intotdeauna si neconditionat, iar copiii, acoperisul, trebuie sa-si protejeze parintii cand vor fi neputinciosi.